marți, 23 august 2011

II → verba volant, scripta manent... sau undeva pe-acolo;

poate că numele acestui blog necesită o lămurire. ei bine, era una dintre expresiile cele mai folosite ale bunicii. de cum ajungeam cu tărăboanța pe uliță (drumurile cu tărăboanța sunt cele rămase neuitate, cele cu mașina nemțească nu sunt tocmai demne de pomenit), ieșea și bunica în prag și exclama: ”bată-vă cucul! ați sosit?”. asta fiindcă, de obicei, ajungeam pe neanunțate, în satul de atunci fiind disponibil doar telefonul cu cartelă/fise de la poștă pentru comunicare. existau și telegramele, și scrisorile, însă părinții mei erau pre(a)ocupați pentru asemenea fleacuri.

sâmbătă, 20 august 2011

I → introducere

cred că în data de 8 august bunica ar fi împlinit 86 de ani. aștept să îi văd anul nașterii pe cruce, pentru că membrii familiei sunt suficient de confuzi când vine vorba despre acest aspect. 

acest blog a fost creat pentru a împărtăși celor ce se întâmplă să-și alunece privirile peste el întâmplări și amintiri cu bunica mea; bunica mea era băiuțeancă și a trecut în lumea de dincolo la 10 iulie anul acesta. despre cât de mare a fost falia căscată în sufletul meu (și nu doar) în urma acestei vești, nu voi vorbi - nu încă. aici vreau să vorbesc despre cum a trăit buni, și nu despre cum a murit. 

am crescut cu buni (în pădure, cum îmi place să glumesc) de pe la doi și până la șase ani, când m-am mutat înapoi în celălalt colț de țară ca să merg la școală. fiecare vacanță de vară și, deseori, cele de primăvară și iarnă, mi le-am petrecut tot la buni, până în jurul vârstei de 13 ani, când am început să o vizitez tot mai rar. părinții mei nu au mai format o familie și alegeam să îmi petrec vacanțele cu tata; câteodată ajungeam și la buni, alteori locuia buni în același perimetru câteva luni, și astfel îmi mai săturam dorul de ea. 

niciodată nu s-au întors, însă, anii aceia fără griji petrecuți cu buni în băiuț. despre atunci vreau să vorbesc în acest blog; despre atunci și despre buni.